Parcul Naţional Cinque Terre este unul din multele Parcuri naţionale italiene. Totuşi, este unul special, reţininând că întreaga regiune este declarată Parc Naţional pentru a păstra mediul natural. Dar, pentru că Cinque Terre a fost influenţată de către om, acest Parc Naţional ar trebui denumit Parcul Naţional al Omului.

Dar de ce ar evea nevoie de o asemenea etichetare?

De-a lungul timpului, începând cu secolul al X-lea, omul a modificat dealurile ce se varsă în mare pentru a crea suprafeţe arabile. Cinque Terre a fost renumită de-a lungul secolelor pentru producţiile sale de masline şi vin. Totuşi, peisajul a rămas la fel de frumos ca şi înainte, devenind şi mai atrăgător pentru om.

Fără îndoială, timpurile moderne au venit şi toate acele dealuri terasate au fost lăsate în voia lor, degradându-se. Iar cu degradarea a venit şi urâţenia. Acesta este, poate, principalul motiv pentru care Cinque Terre a fost transformată prima dată în Moştenire Mondială UNESCO, în 1997, şi apoi în Parc Naţional în 1999. Şi, pentru că omul le-a schimbat iremediabil, aceste dealuri ar trebui păstrate schimbate, dar ar trebui păstrate oricum.

Aşa că, regiunea sa trebui denumită Parcul Naţiunal al Omului – deoarece scopul acestui parc este de a restabili echilibrul, armonia pierdută dintr om şi natură. Deoarece există foarte puţine locuri sălbatice, dacă chiar mai există, care nu au fost alterate de om.

Ca rezultat, politica este una de dezvoltare susţinută – dezvoltare turistică care protejează şi dezvoltă oportunităţi viitoare, în timp ce le păstrează în siguranţă pe cele.

Putem spune că acest Parc Naţional are o identitate profundă în cultura religioasă – indiferent că vorbim de arhitectură sau de artă în general, sau că vorbim de culturile de măslini şi struguri. Deci, nu poate exista fără nici un element, om sau natură. Şi, dacă este mai uşor ca omul să fe ţinut undeva, este mult mai greu să păstrăm ceea ce omul a făcut de-a lungul secolelor.

Şi acesta este ţelul Parcului Naţional – să se asigure că omul şi natura pot coexista, aşa cum au făcut-o de secole, indiferent de ce se întâmplă, indiferent de cum sunt modelate timpurile moderne.

Sus